Citeva zile cu prietenii la munte

Ma chinui de citva timp sa-mi adun laolalta citiva prieteni sa mergem la munte. De data asta de la o vorba aruncata intr-o doara, hotarim sa mai vorbim,se concretizeaza, apoi grupul se mareste treptat.
Nemaipomenit! Mergem la munte! Stabilim ceva detalii, in ziua plecarii ne intilnim undeva aproape de capatul Galatiului si plecam.
Drumul aglomerat, eu foarte obosit, dupa tura de noapte, dar au grija prietenii sa ma tina in priza,asa ca dupa multe ore pe drum ajungem cu bine cele patru masini de galateni aproape in creierii muntilor Piatra Craiului.
Punctul terminus cabana Dragos Bajan, o locatie draga mie si sperind sa le fie si familiilor prietenilor mei.
I-l reintilnesc pe nea' Gogu-cabanierul, mergem sa facem impartirea pe camere, grupul inca nedespartindu-se de masini pentru o tigarica.

Incep calcule matematice complicate( pentru impartirea pe camere), se extrag radicali, da cu virgula, apoi iese bine, incepem sa caram bagaje, umplem frigiderul cabanei, apoi ne linistim copiii zburda liber pe iarba, descatusati de spatiul ingust de joaca dintre blocuri.

 Fetele incep sa trebaluiasca prin bucatarie, noi baietii trecem la una mica de eliminarea stresului, apoi la specialitatea declarata a lui Mirlanu' Ferdinand Intaiul-"mici,bere si gratare"

Mincam bucatele pregatite la jar si fum mult, udate din belsug cu diferite licori bahice,

 dupa, mai o tabla mai un joc de carti si pe neasteptate se lasa seara peste noi.

Facem o mica plimbare de seara,

ne retragem in foisor,

astrul noptii se ridica pe cer si noi mergem spre paturi, unde toti vom cadea intr-un somn adinc si odihnitor.

Dimineata ne trezim cu o cafea sau ceai, dupa preferinte, servim micul dejun,intre timp fac ochisori si copiii si ii provoc sa facem un traseu pe munte, invitatie refuzata de citeva fete care hotarasc sa se bronzeze.

O luam la deal catinel cu multe pauze, facem un popas mai lung si o poza de grup,

pornim iar la drum, urcusul destul de accentuat punind putin in dificultate pe cei mai putin obisnuiti.

Oboseala isi spune cuvintul cu ceva efort ajungem la crucea unui granicer cazut in razboi, unde facem iar o poza de grup.

De aici se despart doua trasee noi urmindu-l pe cel care ne duce spre stinci.Greu la deal! Printre colegii de tura se naste ideea retragerii la cabana.

-Noi am venit la odihna, tu vrei sa scoti sufletul din noi! Asa ca in urma unei scurte deliberari din 9 ne continuam drumul doar 4.Drumul se deschide iesim din padure la poalele stincilor.

Intreb colegii de tura,-cum stati cu cataratul?

-Care catarat?

-Eee avem doua portiuni mici, o dreg eu.

-Dar cu copilul ce facem?

-Lasa ca i-l ajutam nu va faceti probleme.

Depasim cu bine portiunile dificile si ajungem la punctul cel mai inalt al traseului propus, un punct de belvedere cu peisaje superbe.

Admiram privelistea se fac poze,filmulete,panorame.

Uite o floare de colt!

O amintire, apoi coborim spre alte obiective propuse.

Urmatoarea tinta-ceardacul Stanciului o formatiune de relief carstic nascuta din staruinta apei de a dizolva calcarele Craiului formind forme ciudate si impresionante deopotriva.

Vizitam si pestera Stanciului, unde racoarea e binevenita dupa caldura din zonele fara conifere. De acum urmeaza traseul de intoarcere, cind pe o stinca zarim falnica o capra neagra, iar dupa ce trecem vedem ca de fapt erau chiar patru capre!

Drumul lung al intoarcerii ne racoreste prin padurea deasa, aproape de cabana iesind in poieni dam de caldura dupa-amiezei care ne moleseste combinata si cu oboseala acumulata, dar fericiti de cele vazute si din punctul meu de vedere, a unui obiectiv atins, e drept, nu cu toti cei plecati pe munte.

Urmeaza programul deja obisnuit: copiii zbenguiala,gratar,sprit,papa, table, carti.

Pe inserat incerc sa montez telescopul dar se pare ca sortii imi pregatesc altceva asa ca nu ma mai chinui inutil.

Apoi seara ,nani, o noua zi.

Incerc sa plec pe un alt traseu dar febra musculara si o durere lombara ma determina sa renunt asa ca ne plimbam prin jurul cabanei la mincat de fragute si relaxare.

Intre timp una din familii ne paraseste, avind alte planuri si obligatii, noi ne continuam odihna si curatarea plaminilor de aerul poluat din oras.

Mai contemplam,

mai fotografiem o floricica,

mai mincam o fraguta,doua.

Asa trece ziua, prin relaxare si aer curat.

Dimineata, eu imi propun un traseu mai lung, aflat de mai mult timp in plan, prietenii mei se pregatesc de intoarcere acasa, pentru ei sfirsindu-se weekend-ul.

Ne luam ramas bun, eu plec in traseu prin padure spre ceva nou pentru mine.

Dupa ceva timp ajung la "marele grohotis" un rau de pietre urmare a dezagregarii calcarelor macinate de apa si intemperii.

Un traseu fara probleme deosebite cu peisaje nenumarate cu stinci si paduri nesfirsite.
Am ocazia si vad o specie protejata-garofita Pietrei Craiului o floare de o frumusete aparte si aparenta fragilitate, dar adaptata la viata printre pietre.

Carari cu grohotis,prin pilcuri de brazi,jnepenis, mai pe linga stinca mai pe iarba deasa, traseul imi scoate in cale o alta floare de colt.

In zare se vede punctul cel mai indepartat al traseului meu-refugiul Spirlea.

Incet dupa o portiune mai dificila ajung la alta creatie a apei in calacar-"la zaplaz".

Cobor spre intersectia traseelor si imi indrept pasii spre Spirlea.

Ajung la refugiu, aici lume care venea dinspre cabana Plaiul Foii in plimbare, fiind o frumoasa zi de duminica.

Refugiul bine intretinut,curat si primitor.

Fac si eu un popas mai lung in care maninc pachetelul pregatit pentru drum si apoi ma intorc pe acelasi traseu la cabana.dupa un traseu lung,nou si frumos.

Asa se incheie acest weekend prelungit la munte cu prietenii.

A doua zi imi iau ramas bun de la nea' Gogu si ma indrept fara chef spre casa, despartirea de munte fiind mereu foarte grea.

A fost frumos!