Ziua
urmatoare ne luam ramas bun, de la Baile Herculane, indreptandu-ne spre alte
meleaguri, unde vom descoperi alte si diverse frumuseti .
In drum,
orasul Targu Jiu, ne prilejuieste, intalnirea cu celebrele sculpturi ale lui
Constantin Brancusi.
Coloana Infinitului,
Masa Tacerii,
Aleea Scaunelor,
si Poarta Sarutului.
Vizitam si
muzeul de arta din apropiere, dar santem dezamagiti, deoarece in muzeu nu gasim
alte opere ale marelui sculptor, ci doar lucrari de arta moderna.
Parasim
orasul Targu Jiu si ne indreptam spre Novaci localitatea de inceput a
Transalpinei, cea mai inalta sosea din tara, dar mai intai facem o mica
deviere, pentru vizitarea Pesterii Muierilor.
Aaah din
nou racoare! Asteptam cu un mare grup sa vina ora pentru intrarea in pestera,
aici un ghid ne explica cu mult patos cum a fost descoperita pestera, cum se
formeaza stalagmitele, stalactitele si coloanele prin unirea formatiunilor, si
cum la iesirea din pestera in ultima galerie se ascundeau femeile de frica
cotropitorilor.
Parasim
pestera si ne indreptam spre Transalpina. Drumul proaspat asfaltat, dar
neterminat inca, ofera ochiului peisaje unice, fiind cea mai inalta sosea din
tara.
De la
Obarsia Lotrului facem dreapta, spre Voineasa destinatia pentru aceasta zi. A
doua zi hotaram sa facem o plimbare la Vidra, o statiune sindicala unde totul
este lasat in paragina. Pacat de decorul superb, oferit si de lacul cu acelasi
nume.
Din coada
lacului, ne intoarcem la Voineasa pe un drum forestier, putin circulat dar
destul de bun, trecand pe langa alt baraj, pe un pod suspendat. Padurea deasa,
cascade, si un curs de apa, fac plimbarea o adevarata incantare.
Frumoase
locuri! Dupa pranz ne facem siesta, si ne petrecem restul zilei pe malul
Lotrului, intr-un foisor la umbra. Dimineata mergem sa vizitam statiunea
Voineasa, in care mai functioneaza doar un hotel, in rest tot paragina ca in
Vidra. Dupa amiaza soseste un prieten, cu care hotarasem telefonic sa petrecem
cateva zile impreuna la munte. Asa ca noi ne laudam cu cele vazute, terminand
ziua cu un gratar, evident udat din belsug cu bere.
Ziua
urmatoare, ne despartim, ei urmand Transalpina, noi Transfagarasanul cu
destinatia propusa Sirnea judetul Brasov. Vizitam in drum Curtea de Arges,
Cetatea Poienari,
pe care de fiecare data cand am trecut pe acolo am rarat-o.
Istovitoarele 1480 de trepte, se transforma intr-o priveliste panoramica asupra zonelor din
jur.
Trecem pe
barajul Vidraru, ne suim la binecunoscuta statuie “omul de tinichea” ce
troneaza deasupra barajului.
Si intram
pe Transfagarasan, din nou pe una din cele mai inalte sosele din tara. Pentru
mine nu e o noutate, dar personal mi se pare ca e cel mai frumos drum din tara.
Evident din
periplul nostru nu era sa lipseasca cabana Balea.
Cum
planurile sant facute ca sa fie modificate, ne intalnim cu prietenii pe
Transfagarasan si plecam cu totii spre Sirnea.
Ajungem
noaptea la Sirnea asa ca nu avem timp de prea multe. Intre timp se starneste furtuna, este trasnit un stalp si ramanem la
lumina lanternelor.
Dimineata
vremea se imbunatateste, noi plecam sa facem aprovizionarea, iar dupa masa,
facem o plimbare prin comuna si vedem strutii de la o pensiune din zona.
Urmatoarea
zi, ne despartim iar, noi facem o plimbare la Zarnesti, vedem prapastiile
(cheile) Zarnestilor si cabana Curmatura.
Am parte de
o surpriza, cabana fiind in curs de renovare, schimbandu-si vesmintele
ponosite.
Revad
imprejurimile, o revad pe Bufni, pisica de la cabana care mi-e foarte draga si
nu in ultimul rand, vad urma trecerii colegilor mei din Mecanturist.
Ma despart
cu greu de cabana, amintindu-mi cu placere de clipele petrecute aici. Apoi
relaxare, ne jucam in curtea pensiunii cu un caine simpatic, mai o bere, asa ca
noaptea vine parca prea repede si din pacate a doua zi trebuie sa facem lungul
drum de intoarcere acasa. Dimineata facem o poza de grup in care-i include si pe
cei doi francezi , care au poposit la aceiasi pensiune si pe care i-am invitat la masa si la o palinca.
Ne dam greu
dusi acasa, asa ca facem multe opriri. O parte viziteaza castelul Bran, apoi
mergem si vizitam cetatea Rasnov.Unde domnul Samoila ne explica cate ceva din
istoria cetatii si multe altele.
Apoi
vizitam pestera Cetatii, deschisa relativ recent publicului, unde aflam ca
datorita acusticii deosebite se tin concerte.Iluminata cu un sistem inovator de
lumina rece data de led-uri, astfel incat sa nu modifice microclimatul.
Si asa se
termina un concediu frumos, bogat in multe locuri vazute, multe traite, acum deja
cu nostalgia acelor zile. Si intotdeauna cu dorinta de a vedea noi locuri,
facand planuri pentru urmatoarea calatorie.
