Cum toate
drumetiile montane ale “Mecanturistilor” galateni incep invariabil La
“Takis”,miercuri 26 octombrie ne intalnim ca de obicei la o bere , un suc,etc. sa
punem la punct o noua drumetie.
Se stabileste o
tura in muntii Hasmas, plecand de la o pensiune unde vom dormi, la iesirea din
Lacu Rosu, spre Poiana Alba, varful Hasmasul Mare(1792m) ajungand la cabana
Piatra Singuratica.
Componenta
echipei foarte numeroasa : Costel, fam Stoica, Adriana,Gigi, Emilia,
Nelson, Doina, Dan, Ana-Maria, Lucian, Edi, Stefan, Alex, Ioan, Vasile, Ionut,
Andu si bineinteles subsemnatul.
Ajungem tarziu la
pensiune, unde ne intalnim si facem cunostinta unii dintre noi, cu fam. Stoica
din Piatra Neamt si Ioan si Vasile din Bistrita.
Se intinde masa
mare, unde mancam si facem schimburi interculturale si zonale de mancaruri si
diverse licori care ne incalzesc sufletul si inima.
Cu mari eforturi
unii colegi incearca sa mai ridice nivelul cultural al serii.
Dar pentru ca
distanta dintre noapte si zi se miscoreaza, ne retragem toti la caldura de sub
plapumi,visand frumos despre tura de maine.
Ziua de simbata
de intampina cu un taios -7 grade asa ca ne infofolim bine si cu mic, cu mare
pornim la drum.
Si ca o paranteza
fiind spus, am fost cu totul coplesit de tineretea si vigoarea dovedita in
acesta tura de decanul nostru de varsta si familia Stoica, oameni
« vechi » cum spunea cineva, a caror varsta e similara cu cea a
vinului care se desavarseste in timp, intarindu-si si imbogatindu-si constant
aroma deosebita.
Inaintam printre
case pe drumul inghetat, admirand culorile toamnei .
Soarele se iteste
de dupa munte, spre bucuria noastra, incalzindu-ne .
Drumul se
ingusteaza si se deschide, casele raman in urma, isi fac loc peisaje de toamna,
si conifere cu cetina vesnic verde.Soarele ridicat de dupa munti ne incalzeste
de-a binelea, obligandu-ne la un mic popas pentru a mai scoate de pe noi din
haine.
Incepem un urcus
sustinut, care deschide perspectiva spre muntii din jur.
Traseul intra
prin padure, racoarea ne inconjoara din nou, intampinandu-ne cu citeva balti
inghetate bocna. Parca totusi n-ar fi trebuit sa scot de pe mine, imi zic si
maresc pasul.
Dar usor, soarele
patrunde prin padurea cea deasa , anuntand o poiana unde soarele ne
binecuvinteaza din nou cu razele sale.
Prin zona
puzderie de stane, semn ca natura este generoasa cu hrana pentru animale, de
jur imprejur peisajele ne capteaza atentia cu stancile si verdele lor.
Un set de stalpi
putin atipici ne anunta ca am ajuns in Poiana Alba loc de intersectie a mai
multor trasee si directii de mers.
Hotarim sa facem
o pauza , sa ne alimentam cu apa, in apropiere gasim un izvor cu apa rece ca
gheata si un refugiu aproape nou din lemn, foarte primitor.
In apropiere se
gaseste si un panou unde gasim citeva informatii despre masiv, harta si
regulile ce trebuiesc respectate in acest parc national.
Dar cum
calatorului ii sta bine cu drumul, pornim si noi spre alte plaiuri si paduri de
o rara frumusete.
Trecem printre
doua lacuri mici, pe care le vom revedea de pe varful Hasmasul Mare, doi ochi
albastri a-i muntelui.
Copacii carora
toamna le-a schimbat culoarea frunzelor dispar, acum insotindu-ne pasii
coniferele si tufele de ienupar.
Parasim marcajul
pentru urcusul spre varf, altitudinea locului dezvaluindu-ne perspective asupra
departarilor, presarate de varfuri ale muntilor din jur.De aici vedem si Piatra
Singuratica destinatia noastra de azi. In Spatele acestei formatiuni se zareste
varful Fratele(Piatra Ascutita), un tel ales pentru a doua zi.
Frumoase locuri
si grozava vreme avem azi !
Ajungem in varf,
ne minunam de panorama deosebita, intarita si de vremea superba de azi, facem
poza de grup, apoi ne intindem pe iarba la soare sa mancam caci efortul ne da
semn ca ar trebui sa avem grija si de stomac.
Cei doi ochi
albastri,
Ceahlaul din
departare,
culmile si
crestele din jur ne incalzesc sufletul si ne bucura ochii, astfel cum natura
rasplateste calatorul care merge sa-i cunoasca tainele si sa-i descopere
frumusetea.
Caldura soarelui
ne inmoaie, zabovim putin pe iarba, indemn urmat si de cei doi companioni necuvantatori,
care ne vor insoti de-a lungul celor doua zile petrecute in Hasmas.
Pornim din nou la
drum spre destinatia aleasa pentru aceasta zi,facand ochii roata la
multitudinea de forme si peisaje din jur.
Dupa trecerea
printr-o padure deasa, unde dam peste un izvor care teoretic ar trebui sa
alimenteze cu apa cabana, ajungem in punctul terminus al turei de azi.
Dupa ce stabilim
detaliite despre cazare, se hotaraste o tura scurta, cu putina catarare pe
Piatra Singuratica, unde urcam marea majoritate, micul varf devenind
neancapator.
Coboram de pe varf
obositi dupa o zi de mers dar fericiti de cele vazute si de vremea superba care
ne-a insotit de-a lungul turei. Dupa o masa bogata udata cu diferite licori ne
retragem in sacii de dormit, odihnindu-ne mai mult sau mai putin in functie de
rezistenta fiecaruia la concertul iscat ad-hoc in dormitor.Dimineata ne
intampina iarasi cu vreme buna, odihniti si pentru ca schimbarea la ora de
iarna ne ofera o ora in plus.
Dupa un mic dejun
rapid ne indreptam pasii spre vafrful Fratele (Piatra Ascutita).
Aici peisajul se
schimba un pic, aparand portiuni inzapezite semn ca temperaturile au fost ceva
mai scazute in zona.
Intram in padurea
cea deasa, racoarea diminetii ne face sa ne amintim de caldura sacilor de
dormit, dar ea se deschide intr-o poiana mare unde soarele ne incalzeste cu
razele lui.
Din nou, pe varf,
intinderi infinite se deschid in fata.
Pe varf facem
poza de grup, se scriu citeva cuvinte in carnetul adapostit de o cutie
metalica, de pe crucea de pe varf si coboram la cabana pentru a ne strange
bagajele si coborarea spre pasul Pangarati, punctul final al acestei ture.
Coborarea se face
pe acelasi traseu pana in Poiana Alba dupa care la intersectia traseelor,
urmand banda rosie de aceasta data, spre deosebire de banda albastra pe care am
urcat de la pensiunea unde am stat prima noapte, urcand pe Paraul Oii.
Frumos si prin
aceste parti(cum altfel), la un popas Gigi ne indeamna sa punem mana pe
Vasilica, catelul care ne-a insotit in tura , transformat ad-hoc in mielul cu
nume generic.
Normal, se
starnesc hohote de ras, sporind buna dispozitie pe care o avem de ieri la
plecarea in tura.
Trecem printr-o
zona inalta si golasa, care printre alte peisaje ne ofera vederea Lacului Rosu.
In drum ne intalnim cu o formatiune ciudata care iese din
tiparul zonei-varful Ciofronca.
Incet incepem sa
coboram semn ca drumetia noastra se apropie de sfarsit, dupa doua zile
excelente!
Ajungem in pasul
Pangarati, facem nelipsita poza de grup, care ne va aduce aminte peste timp de
cele traite si vazute in doua zile superbe de toamna tarzie.
Ne despartim de
cei doi colegi din Bistrita, in drum conform unei mai noi traditii ne oprim la
un restaurant sa punem burta la cale, cu o bere pentru cei care pot (Ionut stie
de ce), apoi lasam in urma familia Stoica de care ne despartim calduros cu
speranta unei noi intalniri, continuandu-ne lungul drum spre casa.
O tura superba cu
vreme buna, peisaje de vis si pentru unii locuri noi trecute in palmaresul
personal.
