Frig. Gerul
de-afară, necruţător cu cei ce părăsesc căldura căminului, muşcă năpraznic din
obraji şi respiraţie.
În casă,
cald, aerul mirosind a vin fiert cu scorţişoară, focul din şemineu răspândind
jocuri de lumini calde şi jucăuşe.
Bătrânul cu
barba sură, tolănit în fotoliul din faţa şemineului, îşi aprinse o încărcătură
de pipă, sorbind alene din ea, răspândind prin cameră mirosul puternic de
tutun. Fascinat de jocul flăcărilor, îşi aduse aminte de o aventură din
tinereţe, petrecută într-o ţară străină, alături de opt temerari. Uşor
amintirea se transformă în vis, mâna alunecând cu tot cu pipă .
Lăsată fără
sorbitura bătrânului, pipa se stinse uşor, aruncând un ultim firişor de fum
albăstrui.
Adormi,
visând acea superbă aventură.
Ziua mea se
apropia de sfârşit. După tura lungă de azi pe munte, ne retragem în camere,
gândindu-ne la aventura ce va urma a doua zi.
Somnul veni uşor, moş Ene transportându-ne pe toţi în lumea
lui. După ploaia de ieri, spre dimineaţă, ieşind afară, cerul era înstelat şi
aerul pur şi răcoros. M-am întors la căldura patului şi am adormit din nou.
Dimineaţa.
O nouă zi frumoasă şi senină, numai bună de mers pe munte.
Lacul pe malul căruia se afla cabana, are acum o superbă nuanţă de azur, în
luciul lui oglindindu-se cerul senin de dimineaţă.
După obişnuitele pregătiri de drum, părăsim camerele şi
înainte de plecare facem nelipsita poză de grup în faţa cabanei. Cei nouă
temerari plecară iar la drum.
Ieri într-o pauză mersesem să văd pe unde vom pleca pe
traseu azi, descoperind marcajul.
Acum o iau în faţa grupului să-i ghidez dar nu mai reuşesc
să găsesc semnele.
Reuşim să depăşim momentul şi ne depărtăm de cabana ce ne-a fost refugiu pentru o noapte.
Depăşim peisajul pe alocuri selenar şi printr-o şa, coborâm
pe alt platou mai plin de viaţă.
Deja apar primele lacuri, ce vor face deliciul acestei zile.
Ne întâlnim din nou cu cerul albastru, crestele ascuţite şi
verdele ce dovedeşte că viaţa apare şi în cele mai vitrege condiţii.
Pierdem uşor altitudine, azi avem o zi mai lejeră, traseul
mergând descendent, excepţie făcând doar o singură şa spre care trebuie să mai
urcăm.
Ajungem aproape de malul a două lacuri gemene, unite
printr-o portiţă pietroasă.
Traseul coteşte uşor pe malul celui de-al doilea lac, la
capătul lui apa formând un pârâiaş.
Apa lacului, limpede şi rece de un verde smarald, reflectă
cerul şi crestele crenelate.
Lacul se îngustează treptat, pietrele zărindu-se prin apa
cristalină.
Micul pârâu îşi face loc curgând sinuos spre o minicascadă.
Ajungem din nou într-o zonă cu pietre mari, ne transformăm
din nou în capre negre, prin mirificul peisaj.
Vedem de sus lacul Popii, unde vom face un mic popas.
Din nou vedem vârfuri semeţe, zgâriind norii pe cerul
albastru intens.
O intersecţie cu un traseu ce coboară spre o mică
localitate.
Natura ne încântă ochii cu peisaje de vis, această zi fiind
propusă de unii colegi ca ziua cu cele mai frumoase peisaje.
Ajunşi pe malul lacului, după un scurt popas se simte nevoia
de o poză pentru amintire.
Se vede de pe mal mica insuliţă din mijlocul lacului.
Prezenţa apei face să apară flori multicolore, întregind
peisajul.
Din lac, răsare un versant impunător, pe malul opus
traseului nostru.
Într-un colţ, puietul de păstrăv înnoată jucăuş formând un
mic banc.
Trecem pe lângă plăcuţa cu numele lacului.
Şi cum salba de lacuri de-abia începe, un altul ne-ncântă
privirea.
Apa trece şiroind şi formând mici cascade dintr-un lac în
altul.
Pârâiaşe jucăuşe apar şi dispar pe după pâlcuri de jnepeni.
Un loc larg dezvăluie puzderia de lacuri văzute ieri din
altă perspectivă.
În depărtare se zăreşte lacul cu două insuliţe, pe malul
căruia vom face pauza de masă.
Trecând printr-un vâlcel, privim la jocul norilor, al apei
lacului şi verdelui din jur.
Gata! Am ajuns!
Binemeritata odihnă!
Ne tolănim un pic pe iarbă, scoatem picioarele la aer din
bocanci, încercăm apa lacului cu picioarele.
Brrrr! Rece! Dar bună pentru picioarele greu încercate de
câteva zile.
Deschidem fiecare desaga, şi începem a mânca, privind cu
nesaţ minunile din jur.
Apoi ne lasăm uşor pe spate, închidem ochii şi lenevim un
pic pe iarbă.
Hai! La drum!
Poteca ţine malul lacului,
găsim şi plăcuţa cu numele acestui lac.
Însoţim pârâul ce îşi are obârşia în lac, ce formează mici
cascade.
O altă intersecţie de trasee, semnalizată cu doi stâlpi de
lemn.
Un alt afluent coboară vijelios de pe un alt versant.
Trecem pe langă o mică cireadă de vaci, spre stânga vedem
traseul pe care l-am fi urmat daca vremea nu ne-ar fi permis să facem acest
superb ocol.
O mare poiană se deschide,
apoi uşor, intrăm în pădure, poteca devine un drumeag, vedem
o cascadă vijelioasă şi pe nesimţite, aventura de azi se termină la cabana unde
ne-am propus sa poposim.
Suntem primiţi cu un indicator haios,
şi un motan ce-şi încălzea blaniţa la soare.
Cabana Demianiţa.
Soarele ne îmbie să stăm afară şi după atâta drum, după ce
lăsăm echipamentul, ne dregem setea cu câte o bere rece. Motanul vine şi el să
facă parte din gaşca noastră.
După o zi petrecută fără duş şi apă caldă, mergem pe rând şi
ne bucurăm de beneficiile civilizaţiei.
Timpul se scurge repede, se apropie seara, aşa că trecem la
cină, eu mă gândesc să mă mai bucur de vremea bună de afară, dar după ce mă
apuc să mănânc, hoarde de ţânţari mă atacau neîncetat, deci am avut o cină de
coşmar.
După ce termin şi intru în cabană, îi văd pe colegi mâncând
tacticoşi la o masă în cabană. A fost hai mare când le-am povestit ce-am păţit.
Aşa că am rezolvat şi cu masa, mai stăm puţin de vorbă şi
mergem la culcare.
Încă o zi frumoasă se încheie din această aventură.
Bătrânul deschise ochii, pipa îi căzu din mână.
-Na poznă ce-am făcut! Conţinutul pipei se răsturnă pe
podea. Îşi mângâie tacticos barba, şoptind parcă doar pentru el:
-Oare a fost aievea sau am visat?
