duminică, 8 mai 2011

Concediu-mai 2011

 Ziua 1


In sfirsit: CONCEDIU!
Tinta Muntii Apuseni-Vartop. ok. Dupa informarea de rigoare, stabilesc sa stam la hotelul 4 Seasons. Luam bilete,catel,purcel si la 6 35 iesim din Galati. Va urma un drum lung si obositor. Ma gindesc la o oprire in Sighisoara pentru a vizita cetatea.
Aflu ca drumul pe la Lepsa nu e terminat si as fi vrut sa-l vad, asa ca schimb traseul prin pasul Oituz.
Pina la Sfintul Gheorghe nimic deosebit,vreme relativ buna. De aici ma gindesc ca o sa am probleme, din cauza unui drum de legatura spre Feldioara, care nu stiu in ce stare e.
O bilbii putin prin Sf. Gherghe, datorita unui tirg sau ceva manifestari culturale, dar si din cauza neintelegerilor intre mine si robotica de la GPS, dar in sfirsit gasesc drumul, care am noroc si e bun, asa ca ajung fara probleme la Sighisoara.
Aici mare surpriza: ploaie torentiala deci,  nu se mai pune problema vizitarii cetatii.
Asa ca din nou la drum. Trecem de Tg. Mures,Turda si intram pe valea Ariesului pe un drum prost dar cu peisaje superbe, presarate cu urme ale mineritului aurifer din zona.
Frumos!
Vad si o cascada frumoasa pe drum.
 Dupa multi kilometri de drum prost ajungem in sfirsit la destinatie, la 12 ore si 30 de la plecarea din Galati.
Obositor drum!
Dar a meritat efortul!
Hotelul arata super! Asa cum l-am vazut pe net: elegant, curat camera super!

Zona e frumoasa, aer curat si linistea cea mult dorita!

Cam atit pentru azi, mergem la masa si la somn, am mare nevoie.

Ziua 2

Azi, program usor: promenada prin Oradea.
Vizitam Lotus Mall, vedem 2 filme: ce cinematografe elegante si ce imagine, mai ales cea 3D.Oricum se vede ca e alta lume.
Ajungem si la cetatea Oradea.
Cetate care se pare isi are originea undeva prin secolul XI.
Dam o raita si prin Baile Felix, statiune care s-a schimbat mult de cind am fost ultima data prin 1979.
Vizitam atractia principala -lacul cu nuferi si pesti exotici.
Tot ce se putea vedea in materie de fauna sint broscute testoase, pestii vazindu-se greu din cauza apei tulburi.
Ziua 3
Eee, azi mergem spre pestera Scarisoara. Din comuna Girda de sus, facem stinga pe un drum de pamint si piatra, drum ce duce la citeva pesteri, izbucul Tauz si satul Casa de Piatra.
Ajungem la marcajul ce anunta intrarea in traseu spre pestera Scarisoara, o bilbiim putin pentru ca semnul si intrarea in traseu difera, dar se rezolva, asa ca purcedem la drum.
Un traseu putin solicitant pe alocuri dar nimic greu.
Peisajele de vis!
Acolo am lasat masina!                                                                                                                               


In sfirsit ajung la intrarea in pestera, unde pe geamul unei cabanute sta numarul de telefon al ghidului. Il sun si apoi astept pina vine, cam cu inima strinsa ca nu voi putea vizita pestera singur.
Am noroc si intru.coborirea in aven se face pe scari metalice trecind de la vegetatie, in partea superioara la zapada si gheata jos.
Inauntru o noua lume-de gheata, organizat bine traseul cu podete de lemn, cam mica dupa parerea mea.
Oricum ineditul isi face loc prin stalagmite si stalactite de gheata si nu de calcar ca in alte pesteri.
Marea majoritate a formatiunilor sint grupate intr-un loc mai putin expus caldurii, chiar in fundul pesterii.
Foarte frumos si inedit, pacat ca nu e mai lunga pestera!
Cam asta a fost vizita la pestera Ghetarul Scarisoara, ies mai fac citeva poze apoi urc spre iesire.
Acum trebuie sa cobor la masina, si sa ne continuam drumul spre izbucul Tauz si pestera Coiba Mare.
Inca o poza din traseu si apoi la masina.
Pe drum dam de indicatorul spre izbucul Tauz, la citeva sute de metri prin padure.
Frumoase peisaje, printr-o vale cu un riu cu mici cascade si vegetatie bogata.
Am ajuns! Un loc din care apa apare dintr-o pestera subterana.
Si o mica cascada.
Iar la drum spre satul Casa de Piatra unde aflu ca o pestera nu se poate vizita, dar mai e o pestera de vazut-Coiba Mare, o pestera "cu cea mai mare deschidere" imi spune un localnic.
Si intr-adevar deschiderea pesterii e foarte mare.In rest pestera tinara, nu foarte spectaculoasa.
Ziua 4
Astazi va fi o zi importanta cu doua trofee in plan: pestera Meziad si cireasa de pe tort-pestera Ursilor.
Dupa un drum prost, ca mai toate drumurile din zona, ajungem in satul Meziad unde intreb localnicii unde-l pot gasi pe ghid.
Il gasesc la citeva sute de metri de pestera, unde astepta sa mai vina cineva, din pacate sintem doar noi.
Drumul spre pestera frumos si salbatic in ciuda exploatarilor forestiere.
Ne ies in cale ,un  podet si scari ce ne anunta intrarea in pestera.
O pestera interesanta cu multe de vazut si bine amenajata si conservata, in sensul ca nu e iluminata, pentru a nu deranja coloniile de lilieci si fragilul ecosistem.
Dupa poarta ce strajuieste intrarea in galerii, se dezvaluie o feerie de forme sapate de apa in calcarele pesterii.
 Ii intilnim si pe paznici pesterii, micii lilieci.
Ce minuni poate crea apa prin calcar!
Forme fantomatice dintr-un calcar alb imaculat, ireal parca.
Avem parte si de o "prajitura" inghetata in piatra cu un toping alb ca neaua!
De neimaginat ce poate ascunde pamintul in strafundurile lui.
Trecem pe linga o ciupercarie din piatra.
O formatiune denumita "extraterestrul"
Aici se presupune a fi o vatra de foc a omului preistoric ce ar fi locuit in aceasta pestera.
Pereti cu irizatii aurii la lumina lanternelor.
Dantelarii in piatra .                                                                                                                          
Ajungem la punctul de unde am plecat minunati de cele vazute.
Iesim cu senzatia ca acum afara e ceva ireal! Lumina soarelui pare ca are alte umbre si culori dupa o perioada de stat prin adincurile pamintului.
Cam asta a fost vizita la pestera Meziad, o minune de pestera! Multumim ghidului pentru explicatii si indrumare , dar mai ales pentru rabdarea cu care m-a asteptat sa fac expunerile de cite 30 de secunde la lumina lanternelor pentru a impartasi si altora minunatiilor vazute de noi.
Plecam din nou la drum pentru a ajunge la cea mai frumoasa pestera dupa mine din tara-pestera Ursilor.
 Din pacate a cazut serverul si mi-a sters postarea cu pestera Ursilor, deci sint nevoit s-o reiau.
Ajungem si la pestera Ursilor, unde totul e amenajat si atent protejat, cu doua rinduri de usi la intrare si iesire pentru pastrarea microclimatului.
Imaginile vorbesc de la sine asa ca orice comentariu e de prisos.

Un schelet reconstituit de ursus spaelaeus- ursul de pestera.                                                                       
Asa se incheie o zi de vizite fructuoasa.
Ziua 5
Azi avem in plan Groapa Ruginoasa.
Servim micul dejun si plecam spre noi locuri de vazut. Un traseu putin solicitant in prima jumatate, dar frumos,cu un riusor ce forma mici cascade.
La un moment totul se deschide si ajungem intr-o poiana frumoasa.
Aceasta groapa s-a format in urma erodarii solului si alunecarilor de teren in urma cu 100 ani, iar procesul continua.
Culoarea deosebita se datoreaza sarurilor de fier.
O forrma de relief deosebita si inedita prin culoare.
Revenim in locatitatea Vartop ,unde imi propun o urcare pe cea mai lunga din pirtiile de ski, de unde zona se vede nemaipomenit!
De aici se vede de departe si Groapa Ruginoasa.
La coborire am o surpriza! Printre multe brinduse, zaresc citiva ghiocei!
Cam asta a fost vizita pe pirtie, la capatul ei apare un catel care ma insoteste pina la hotel, asteptind sa mincam, dar e foarte pretentios: painea nu e buna!
Se incheie astfel inca o zi de drumetie.
Ziua 6
In plan e una din cele mai deosebite zone din Apuseni-Cetatile Ponorului.
Pornim pe drumuri anevoioase, din cauza de gropi,lucrari, basculante, betoniere si in anumite zone o lipsa de indicatii sau cam vagi.
Ajungem in final la cantonul Glavoi, unde lasam masina, ne echipam si la drum!
Aleg traseul care se dovedeste a fi "traseul balcoanelor" partea de sus a dolinelor.
Balcoane care nu mai exista, observarea facindu-se putin anevoios din cauza malurilor care pot fi instabile.
Un traseu foarte frumos prin padure, presarat cu stinci si roci megalitice.
Pe margine, in locul unde au fost balcoanele peisajele te lasa fara rasuflare!
Dupa o coborire solicitanta, urmam traseul spre partea de jos a dolinelor.
Un vechi indicator ne asigura ca sintem pe drumul cel bun.
Eee si ajungem aproape de final, numai ca traseul devine dificil, cu multe lanturi si portiuni grele.
Apare dupa brazi marele portal-intrarea in dolina1.
Imi continui drumul spre dolina 3, lasind intrarea in dolina 2 pentru mai tirziu.
Aici peisajul se dechide facind loc unui grohotis si in capat unei intrari intr-o pestera unde inca mai e zapada.
Cobor spre intrarea in dolina 1 , imi iau inima in dinti si cobor spre portalul prin care se face trecerea spre dolina 2.
Traseu foarte solicitant, cu lanturi si pietre ude si lucioase, facind dificila trecerea peste ele.
Interesant si total deosebit fata de ce-am vazut pina acum!
Drumul de intorcere devine mai greu dupa toate cele vazute si datorita urcusului solicitant.                         
 Ajungem la masina, mai fac o poza zonei si plecam spre hotel.                                                                   
Azi a fost o zi frumoasa si bogata in imagini deosebite

Ziua 7                                                                                                                                                          

Azi,un traseu usor, ca de ultima zi la Vartop-cascada Varciorog si pestera Poarta lui Ionele pe care am ratat-o in drum spre Scarisoara.                                                                                                                          
Drumul obisnuit deja,Arieseni,caut intrarea spre traseu, o gasesc. Dar scrie ca drumul e inchis pentru exploatari forestiere si e pericol de lovire de catre bustenii tiriti la vale.                                                           
Ignor mesajul si la capatul localitatii unde se termina casele gasesc un loc ferit, parchez masina, imi pun bocancii si rucsacul si la drum!
Frumos traseul prin padure, insotit de un riusor-Varciorog, si din pacate trecind prin urmele "civilizatiei".
Mici cascade, padure mixta, frumos!
Trecem peste citeva poduri de busteni,abandonate de taietorii de lemne, ei preferind drumul prin albia riusorului si ajungem la un grohotis ciudat, un conglomerat de roci multicolore.

De foarte aproape rocile aratau cam asa:
Cascada, putin ascunsa dupa brazi isi face timid aparitia.
Mai mergem putin si ea ni se arata in adevarata splendoare!
Si culorile rocilor nu se opresc la grohotis ,ele apar si in albia riului.
Frumos, aer curat, putina miscare, apoi mergem spre masina si spre comuna Girda de sus, tinta fiind Poarta lui Ionele.
O poza pe dealurile-muntii Apuseni,
las masina la intersectia cu drumul spre tinta aleasa,si pornim pe un drum nou de beton cu maluri taluzate,nou-nout care duce ca la noi in tara spre nicaieri.
Ajungem la o caverna in care muncitorii aveau amenajat un loc de odihna si hranire.
Ok, am ajuns la un podet care tine loc si de jgheab,apeduct, cu inscriptie spre pestera-interesant ca idee.
Dupa tercerea de podetul-apeduct ni se dezvaluie un peisaj superb: terase inierbate, cu un curs de apa, ce aminteste de gradinile japoneze.In paralel pe partea dreapta o potecuta cu trepte de beton refacute cu spor de lucratori.
Noi sintem cam iesiti din peisaj, creind timpi morti in activitatea muncitorilor de abia iesiti din pauza de masa.
Un piriias se formeaza la iesirea din pestera, mai tirziu descoperind ca de fapt porneste dintr-un izbuc.
Urcarea pe trepte de beton e facila, spre intrarea in pestera, unde un mare portal ne intimpina, calduros si luminos!
Inauntru un peisaj cavernos de pestera tinara, cu pereti divers colorat de infiltratii si gaurit de ape.
La iesire in dreapta, observ ca apa iese dintre pietre (cica nu poti scoate apa din piatra seaca), formind un riusor in aval.
Si asa se incheie un sejur splendid petrecut in munti, unii deosebiti, unde nu numai drumetia si escalada sint toata frumusetea.



                                                                                                                        
                                                                         




                                                                                                                                                                 

5 comentarii:

  1. Foarte tare. :)
    ma bucur pt tine ca ai vizitat...si ma bucur pt mine ca "am fost" si eu acolo prin fotografiile si descrierile facute de tine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa zona, am urmarit cu intres cele expuse.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc foarte mult pentru aprecieri!

    RăspundețiȘtergere
  4. Acesta este blog-ul unui om pasionat de munte, fotografie, natura si ... multe altele. Rar mi-a fost dat sa vad imagini facute cu atata profesionalism. Continua tot asa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca veti face acuma o mica excursie in Baile Felix, veti observa ca aici (langa hotelul Lotus) se finalizeaza cel de-al 2-lea cel mare aqua-parc din Romania. Pestera Ursilor ramane oricum un obiectiv turistic demn de vizitat si pentru cei ce si-au luat cazare la Baile Felix, pe langa lacul cu nuferi si broascute testoase.

    RăspundețiȘtergere