Prima aventura cu totul in spinare

In memoria tatalui meu,pentru calatoriile pe care le-am fi putut face.

Anul 2002.Ne pregatim rucsacuri,cort saci de dormit, harti si tot ce ne mai trebuie pentru prima calatorie in munti.Dimineata plecarii imi propun sa plec pe jos pina la gara.Imi pun rucsacul in spate si plec,ferm convins sa fac sport pina la gara-cam 5 km.Uauu dupa 200 m urc in primul taxi! N-am reusit.Ma gindesc in gara, asteptind sa plece trenul cum o sa reusesc sa merg la munte pe traseu cu o asa greutate.Drumul e plictisitor ca de obicei, dar ma gindesc ca ajung la muntele cel visat si imi alung plictiseala.Ajungem in Busteni, coborim din tren si luam un taxi(iar!) ca sa mai cistigam ceva timp.Vremea cam potrivnica; vint si nori cam de ploaie.Asta e; facusem toate planurile-trasee,trasee de rezerva,toata logistica dar cu vremea nu te pui.In sfirsit, ajungem la telecabina: aici o coada imensa-telecabina nu functiona din cauza vintului care batea sus cu o viteza prea mare.Asteptare.La un moment dat un angajat ne anunta ca vor incerca sa faca o cursa in gol sa verifice daca se poate urca.Victoriee! Urcam la Babele.Ma gindesc: daca ar functiona si telecabina spre Pestera ce bine ar fi!Avem noroc si merge.Ajungem in Pestera unde incepe ploaia.Ne uda binisor pina punem pe noi pelerinele.Hai, prin padure spre zona de campare de la Padina.Punem cortul intr-o mica pauza de ploaie, dupa care incerc cu disperare sa fac focul pentru a face o friptura.Greu.Ploaie, off,asa imi trebuie daca am vrut sa fac  friptura la munte.Dupa multa chinuiala reusesc sa frig carnea pe gratarul acoperit cu o folie de plastic dintr-o punga.Mincam friptura chinuita si bem sticla de vin pe care o carasem in spate tocmai de la Galati.Mi-am facut si damblaua! Apoi somn.

Dimineata aceiasi vreme, dar parca cu o tendinta de imbunatatire.O poza de buna ramas locului de cort.

Stringem tot si plecam spre cabana Bolboci apoi spre cabana Scropoasa unde vom innopta.La Bolboci facem un mic popas unde ma intind ca la plaja pe o banca.

Plecam spre cabana Zanoaga, prin spatele barajului de la Bolboci pe drumul forestier dupa care intram pe traseul spre Scropoasa. Se vede in departare intrarea in cheile Zanoagei.

Trecem peste un riusor si ne continuam intrarea in chei.

In chei superb! Apa multa si tumultoasa,pietre mari,megalitice,vegetatie bogata ca in jungla.

Ajungem la Scropoasa,superb;lacul,vegetatia din jur,padurea.

Aici se vede mica hidrocentrala de la Scropoasa.

Prin muntele din fata hidrocentralei se vede aductiunea de apa care alimenteaza hidrocentrala si care vine tocmai din lacul Bolboci.

 Punem cortul pe malul lacului, si mergem la cabana sa mincam. Aici multa lume,cu care impartim si malul lacului. Bunisoara mincarea, ne facem siesta, apoi mergem intr-o plimbare pina in coada lacului de unde vedem lacul in toata splendoarea lui.
Dimineata mincam stringem tot si plecam inapoi spre Bolboci.Nu plecam bine de la Scropoasa si incepe o ploaie torentiala de ne face fleasca!
Imi aduc aminte de o povestioara spusa de tata despre nemtii care se retrageau si printre bombe, tot isi faceau cafeaua pe marginea drumului.Asa si noi ne oprim intre copaci, scot foaia de la cort si primusul,pun de-un ceai pe care-l bem in liniste si ploaie rontaind biscuiti.Las' sa ploua!
Ajungem la Zanoaga, intram in cabana unde bem cite un ceai luam aspirina si ne tragem sufletul.Lili zice ca o sa racim zdravan.O linistesc spunindu-i ca la munte nu prea se raceste.Cind ne uitam prin rucsacuri sa-nebunim.Toate hainele erau ude! Apa trecuse prin rucsacurile noastre noi-noute in care avusesem mare incredere.Deci plecam spre Bolboci unde hotarim sa raminem sa ne uscam hainele.

Cind vorbim de camera;surpriza nu mai erau locuri libere!Gasim intelegere si ni se ofera o camera in anexa.Unde vom ramine doua zile pentru a repara ce-a facut o ploaie de 2 ore.
Aici dau de lapte ''original'' de vaca si beau ca sarpele speriind doamna cabaniera;cite 2 litri seara.Ne imprietenim cu doua familii de bucuresteni cu care ne intilnim a doua zi intr-o scurta excursie la pestera Ialomicioarei.Ne pescuiesc de pe drumul de intoarcere pe care ne prinsese bineinteles PLOAIA!Ne inghesuim intr-o Dacie si ajungem la cabana unde mincam apoi o bere,remmy si multa voie buna.In sfirsit s-au uscat hainele.Mincam de dimineata si plecam inapoi spre Pestera si Busteni.Tinta noastra era cabana Diham.Ajungem la cabana Gura Diham unde mincam o delicioasa ciorba de burta care era s-o dea gata pe Lili in urcusul din spatele cabanei Gura Diham pe traseu spre cabana Poiana Izvoarelor. Aaa am uitat,din Busteni am luat saci de plastic pentru a nu mai pati minunea cu ploaia care ne-a udat hainele.Frumos traseul,dar cam grea prima portiune in care se urca pieptis.

Ajungem la cabana Poiana Izvoarelor,bem cite un ceai ne tragem putin sufletul si plecam mai departe spre tinta noastra.

Cind mai aveam putin pina la cabana Diham trecem printr-o zona cu noroi pina la git framintat de o turma de vaci si de forestieri.Ne facem ca porcii de noroi si ajungem in sfirsit la cabana.

Cind ne vede o doamna de la cabana cum aratam, ne avertizeaza sa nu intram asa in cabana-bineinteles!Ne ferchezuim la un robinet in curte unde am o altercatie cu un giscan care-si apara nevestele.

-Alo,domnu' vrei sa-mi fii cina? ii zic,si ne continuam drumul in cabana.Am o surpriza placuta privind pretul de cazare,dar cea mai mare surpriza o am in camera cind vad ca avem wc,dus si apa calda in camera aici in virf de munte!

Super aceasta aripa noua a cabanei!

Mincam,buna mincarea,apoi ne facem siesta eu schimb doua vorbe cu cabanierul care-mi spune ca a fost cabanier la mai multe cabane printre care si cabana Omu.Un om deosebit si admirabil!Din pacate aflu la citeva luni,ca acea anexa noua unde am stat arde,distrugindu-se tot si cabanierul moare la ceva timp de inima rea.Trist.

Pierdem timpul pina seara cind ne bagam la somn.Dimineata de intimpina o vreme superba si hotarim sa mergem spre fosta cabana Malaiesti.Servim micul dejun si pornim la drum.

Fac o poza Coltilor Morarului si mergem mai departe.

Intram intr-o padure intunecoasa si deasa razele soarelui nereusind sa treaca prin coroana brazilor desi.Parca era padurea Babei Cloanta!Apoi totul se deschide si vedem peisaje de vis.

O multitudine de nuante de verde,vegetatie luxurianta ca urmare a unei simbioze perfecte.                           

Ajungem la un loc de repaos in inima padurii unde-mi fac o poza de ''super aventurier de vestul salbatic''.

Lasam in urma acest loc si mergem mai departe in plimbarea noastra.                                                           

Frumoase locuri! Ca de altfel prin toti muntii.                                                                                              

Apoi valea se deschide si vedem munti stincosi in toata maretia lor.Mai avem putin si ajungem la Malaiesti.

Am ajuns! Ne intimpina un cochet refugiu salvamont,cabana fiind in reconstructie de multi ani dupa cum am  aflat de la cei de aici.

In jur o vale deschisa strajuita de munti inalti si colturosi.                                                                               

Vremea e buna,sintem intrebati daca urcam la Omu-aici fiind o cale de acces catre cel mai inalt virf al Bucegilor.Le raspund ca nu,noi fiind cazati la cabana Diham si fiind doar intr-o tura prin imprejurimi. Bem cite un ceai fierbinte,admiram peisajul,ne odihnim si plecam inapoi spre Diham.

Ajungem la cabana,mincam,ne odihnim si dimineata ne pregatim sa plecam spre cabana Trei Brazi.Traseu care pleaca chiar din spatele cabanei si pe care-l vad de pe geamul camerei.

Prind un rasarit de la geamul camerei,ne stringem bagajele,mincam si pornim spre alte locuri.

Ajungem la Trei Brazi dupa un traseu fara probleme prin padure unde instalam cortul pe un mic locusor ramas liber,aici fiind o mare densitate de corturi.Vremea cam mohorita dar scapam de ploaie.Ne plimbam putin prin zona,ne facem programul obisnuit apoi la somn.Care somn!Noaptea vintul incepe a sufla cu putere si ma tine treaz pina dimineata.Vergeua cortului se indoia sub puterea vintului fix in capul meu.Lili dormea fara probleme,iar am sustinut toata noaptea cortul.Asa e unii cu munca si altii...la somn.Eram invidios pe somnul ei.Dimineata (pentru unii,altii au stat cu ochii deschisi toata noaptea) mincam, vizitam un pui de caprioara care se pierduse de turma,si era ingrijita intr-o curte de la un restaurant.

Astazi ne-am propus sa ajungem la Zarnesti,sa mergem la cabana Curmatura in Piatra Craiului,asa ca stringem cort,catel,purcel si plecam spre Predeal de unde ne vom orienta despre cum vom ajunge la Zarnesti.
Avem noroc si vine un taxi pina la Trei Brazi sa aduca pe cineva,asa ca il abordam.Faza tare: soferul de taxi imi spune dupa ce ridica rucsacul lui Lili sa-l puna in portbagaj "da ce-ati avut cu doamna de i-ati dat rucsac atit de greu?". Pai zic sa-l vedeti pe-al meu.Incearca sa-l ridice si nu poate. "Acum inteleg" zice si plecam.Pe drum stricam o intrebare cam cit ne-ar costa pina la Risnov, dar ne linisteste pretul rapid. Asa ca raminem pe transportul clasic in comun. Luam tren pina in Brasov apoi sintem dirijati spre autogara Bartolomeu de unde avem un autobuz pina la Zarnesti.Din goana autobuzului fac o poza cetatii Risnov pe care ne propunem s-o vizitam cu alta ocazie.

Ajunsi in Zarnesti ne interesam cum sa ajungem la Curmatura si plecam hotariti sa ajungem in timp util.Zarnestiul e un orasel frumos si curat din pacate aproape mort raminind fara industria care le furniza multe locuri de munca localnicilor.Imprejurimi superbe la poalele Pietrei Craiului, muntele de care aveam sa ma indragostesc in zilele urmatoare.

                                                                                                                      

Vremea se cam strica, asa ca in drum spre iesirea din oras ne oprim la prima pensiune care ne iese in drum, unde ne cazam.Gasim oameni tare de treaba si  preturi foarte convenabile. Ne instalam, mincam si pentru ca pina seara mai e mult, mergem intr-o plimbare pe traseul pe care il avem de facut pina la Curmatura. Acum vedem cheile "Prapastiile Zarnestilor" de o mare spectaculozitate si frumusete deopotriva.

Hotarim sa mai stam o noapte in Zarnesti la pensiune, avind ca tinta a doua zi cabana Plaiul Foii aflata cam la 13 km de Zarnesti. Plecam dimineata spre destinatia aleasa pentru acea zi pe un drum pietruit de la iesirea Zarnestiului,admirind partea de nord a masivului Piatra Craiului denumit Piatra Mica. 

Strabatem voiniceste drumul prafuit si prafuitor, ne ia un nene cu o dubita o bucata de drum asa ca mai salvam un pic de efort ajungind la cabana Plaiul Foii, o cabana foarte eleganta aflata intr-un peisaj mirific avind in fata maretia versantului vestic al Craiului.

Poposim pe terasa cabanei pentru un ceai si un suc si ne propunem un traseu prin munte spre Zarnesti.Tinem o perioada drumul pietruit apoi intram in padure.Vremea nu pare sa tina cu noi, nori destul de grosi acoperind creasta.

In padure dam de un urcus pieptis si o padure deasa cum nu prea sint obisnuit, asa ca decretez-"de fapt de abia acum pot sa zic ca am fost la munte" pe traseu adevarat.

Urcam sustinut spre refugiul (fost) Diana unde cu ceva efort ajungem, intre timp racindu-se destul de mult.Mincam ceva din traista si pentru ca am mai avea mult pina la virful Turnuri unde am fi vrut sa ajungem, coborim spre Zarnesti pe la schitul Coltii Chiliilor, chilii sapate in calcarul muntelui de catre calugari fugari sau prigoniti.Pe drum da si un pic de lapovita dar ne prinde prin padure asa ca nu e nici un pericol. Vizitam schitul si chiliile de piatra, improspatam rezerva de apa si plecam spre Zarnesti, pe drum intilnindu-ne cu staretul sau preotul paroh al micii manastiri, un om care radia pur si simplu bunatate si o aura de liniste si beatitudine cum rar poti vedea asa oameni cu har.                                                                                                                

Ajungem obositi la pensiune si fericiti de traseele facute si cele vazute.Miine vom pleca spre cabana Curmatura lasind in urma pensiunea si Zarnestiul.Rugam pe domnul de la pensiune sa ne         duca  o bucata de drum cu masina, salvindu-ne de putin efort in ascensiunea spre cabana.Ajungem la cabana pe un drum forestier relativ facil dar nu lipsit de efort.Sintem intimpinati de un ciine Saint-Bernard batrin si curios-Felix.

Cabana asezata execelent intr-o poiana este un bun punct de plecare in creasta, ne va fi casa pentru 4 nopti si zile ploioase care nu ne-au permis sa plecam niciunde.

Vremea dindu-ne de furca ne petrecem invariabil timpul prin cabana sau in scurte plimbari prin jur in pauzele dintre reprizele de ploaie.Ne imprietenim cu doi baieti si o fata de la Constanta cu care impartim o masa din cabana la un whist,rentz si cite o bere. De, ocupatii de vreme rea la cabana.Baietii hotarasc sa plece cu o zi inaintea noastra sa incerce urcarea in creasta, despartindu-ne cu speranta ca ne vom mai intilni la munte.A doua zi plecam si noi spre o noua destinatie-comuna Moieciu de Sus aflata in apropierea statiunii Bran. Mergem la tinta fixa la o pensiune recomandata de un coleg.Ajungem pe o ploaie torentiala de care se pare ca avem parte in acesta expeditie.Frumos aici,si oameni primitori.

Din pacate vremea nu ne ajuta de loc. A doua zi ne propunem sa vizitam Branul si castelul din localitate.
Vizitam castelul,muzeul satului,tarabele cu suveniruri si mica localitate,cam prea aglomerata dupa gustul meu.

Imi fac o poza de circotas (a se intelege fan al emisiunii "Cronica Carcotasilor") in fata castelului si mergem la pensiune.

Lili pleaca acasa deoarece i se termina concediul iar eu ramin cu ploaia care ne-a insotit cam toata aceasta drumetie prelungita. Dar in dimineata urmatoare am o surpriza de proportii: soare si frumos!Ooo, maninc repede si ma informez la gazde cam pe unde pot urca pe munte,sugerindu-mi-se un traseu pe dealul din spatele pensiunii. Plec cu mare avint la drum ,ies din comuna pe un drum forestier apoi urmind o poteca nemarcata dar clar definita folosita de localnici spre pasunile lor.

Cind ajung in virful dealului mi se deschide un peisaj de-ti taie rasuflarea! Toata comuna e la picioarele mele intr-o multitudine de nuante de verde , culori care mai de care si garduri precis ordonate ca de un arhitect gigant intr-o aproximativa tabla de sah exotica si multicolora.

Gasesc cu greu curtea pensiunii (de sus perspectiva e alta) pe unde imi fusese sugerat sa cobor, ajung jos intrebind incotro sa mai indrept profitind cit mai mult de vremea nesperat de buna. Mi se recomanda un drum printr-o padurice spre satul Fundatica cea mai inalta localitate din tara.Pornesc la drum pe drumul prin comuna apoi pe o carare batatorita si marcata spre Fundata prin locuri pitoresti cu peisaje de vis.

Ajung in satucul din virful muntelui un loc superb, merg printre garduri si ajung in fata unei curti cu un robinet in fata unde imi alin setea si cerind o parere despre ce as mai putea vedea in micul sat. Sint indreptat spre un deal-"Creasta Cocosului" de unde se vede totul ca in palma pina la Risnov.Cobor fericit multumind localnicilor pentru bunavointa,plimbindu-ma prin micul sat cochet de munte, cu case vechi si pensiuni noi, case de vacanta, finete si adaposturi de animale rinduite intr-o ordine doar de localnici stiuta.

 Am una din cele mai placute experiente care-mi consolideaza parerea buna ce o am despre oamenii locului: ma intilnesc la  poarta unei case, cu o pereche in virsta care pleca imbracata de sarbatoare, cu "hainele cele bune" la slujba de la bisericuta din sat. Ne salutam si discutam banalitati ca si cum ne-am cunoaste de-o viata.Poate parea banal dar am simtit multa caldura si omenie in privirea si tinuta acelor batrinei! Ma indrept inapoi spre pensiune cu parere de rau ca plec si fericire pentru cele vazute si intilnite in acest colt de lume-Fundatica.
Ajung la pensiune, aici gazdele intinsesera masa afara in curte,sa ne lafaim la soarele care ne incalzea dupa trei zile de ploaie. Gratarul fusese incins pentru un mic festin de duminica, ne intindem la un stop de vorba si o palinca produsa chiar acolo in curte.Dar nu ne putem bucura pe deplin,ploaia venind nemiloasa, trezindu-ne brusc din reveria in care cazusem la soarele arzator.Ne mutam rapid inauntru goniti de picaturile din ce in ce mai dese.Oricum a fost macar o zi cistigata pentru mine,felicitindu-ma pentru inspiratia de a vedea cit mai mult posibil din locurile dinprejur. A doua zi imi iau ramas bun de la gazde si de la munti incet-incet plecind spre casa dupa o vacanta cu multe peripetii si locuri deosebite vizitate si vazute. Asa i-a sfirsit prima aventura de montaniard cu casa-n spate.