Cabana Curmatura

M-am gindit sa scriu acest articol, pentru ca mi-am petrecut mult timp in aceasta cabana, voit sau din cauza vremii, care uneori iti face probleme la munte.

Cabana se afla la o altitudine de 1470m, fiind un excelent punct de plecare spre creasta.

Este o cabana de munte, asa ca nu va asteptati la foarte mult confort.Dar este o cabana primitoare,calda care ofera un refugiu excelent pentru cei care urca, sau coboara din creasta.

Cabana este strajuita de o terasa generoasa, pe care sint amplasate bancute si mese unde se poate minca sau admira peisajul.Peisaj care este superb,amplasarea cabanei fiind intr-o poiana pitoreasca.

In fata cabanei exista un loc special pentru instalarea corturilor, si o vatra de foc pentru amatorii de foc de tabara.Locul este ingradit pentru mai mult confort si siguranta.

Cabana este deschisa turistilor tot timpul anului, oferind cazare , masa, peisaje de vis, intimplari si oameni iubitori de munte de prin toate colturile tarii si chiar din alte tari.Masivul Piatra Craiului fiind renumit pentru peisajele superbe, unice si pe alocuri salbatice.

Am atasat mai jos citeva filmulete care exprima frumusetea locurilor din preajma cabanei.

Din cauza lipsei curentului electric, oferta de mincare se limiteaza la alimente care nu necesita refrigerare.Oricum sintem intimpinati mereu cu un ceai cald care te remonteaza dupa un traseu parcurs din zona.

Oricum cel mai mare cistig al celor care poposesc aici chiar si pentru putin timp este aerul tare si nepoluat de munte,linistea si privelistea superba.

Cazarea se face in camere de 2,3,4,8,10 si 12 locuri, deci pe toate preferintele.Camerele sint curate si ingrijite,toate incalzite cu sobe de teracota. Din pacate WC-ul este in curte si spalatorul la fel, amplasate in stinga si respectiv dreapta cabanei.

La cabana atmosfera este intotdeauna placuta,chiar daca uneori vremea isi face de cap si te tintuieste pe loc, asteptind sa pleci in traseu.Se incheaga discutii, evident despre munte, prietenii si multe amicitii.Mai la un ceai fierbinte,mai la o palinca sau o bere,vin fiert, timpul trece mai usor si mai placut.

De la geamul salii de mese si de pe terasa cabanei se pot admira Bucegii si creasta Craiului, Piatra Mica, poienile si padurile din jurul cabanei.

Peisajul este la fel de frumos in orice anotimp, schimbindu-se doar detaliile specifice.Chiar si vremea ploioasa si urita isi are farmecul ei.

Imi aduc aminte de o intimplare hazlie(pentru noi, cei din cabana pentru cei care au patit-o ,nu prea); stateam la masa chiar pe locul de linga usa, la o bere si-un joc de carti cu trei colegi de cabana, pierzind timpul evident din cauza vremii nefavorabile,

cind deodata aud o bataie usoara in usa.

-Bate cineva! zic

-N-are cine sa fie, imi raspund colegii de joc.

Bataia se repeta,ma ridic si deschid usa- o pereche de englezi uzi si plini de noroi-semn ca au facut cunostinta cu traseul prin padure prin ploaie si apucindu-i noaptea.Saracii, aratau jalnic, dar bine ca au ajuns teferi, ne spunem noi intre noi, ca nu prea era vreme de umblat pe afara.

Cam asa se mai intimpla la munte cind te prinde noaptea pe traseu.Oricum e cam riscant sa te prinda noaptea nepregatit si necunoscind traseul.

Pe timp frumos multe trasee asteapta sa fie (re)descoperite, cel mai usor si scurt fiind spre punctul de belvedere din Saua Curmaturii, unde se deschide o priveliste nemaipomenita.

Un alt punct specific cabanei este "locomotiva" o formatiune stincoasa din spatele cabanei care seamana cu binecunoscutul vehicul.

O plimbare pe Piatra Mica, ceva mai grea, dar cu satisfactia ca intraga zona si orasul Zarnesti se vor intinde la picioarele voastre, intr-un superb covor verde presarat cu stinci,stine,drumuri,paduri de conifere si impozanta creasta a Pietrei Craiului.Traseul e bun si pentru un antrenament inaintea plecarii in creasta,obisnuindu-va cu caracteristicile unice a acestui masiv calcaros.

Sus pe virful Piatra Mare ne intimpina doua cruci in onoarea eroilor patriei, si o vedere panoramica asupra zonei si chiar pe o atmosfera clara, pina departe in zare.

Ne intoarcem la cabana poate obositi dupa un traseu, dar sigur multumiti si incintati de cele vazute, plecam mai departe ori poposim peste noapte aici.

Eee si bineinteles iarna cabana si imprejurimile au un farmec aparte.Totul se imbraca cu haina alba, imaculata.

Lemnele trosnesc in soba si te inmoi la caldura dupa ce ai mers prin frigul de afara, privind pina cind se intuneca peisajul de afara, prin geamurile salii de mese sau din camera, gindindu-te ce traseu ai mai putea face miine de dimineata.

UN CAPITOL APARTE-NECUVINTATOARELE CU BLANA!

Cind am ajuns prima data la cabana, am fost intimpinat de un ciine Saint-Bernard curios dar discret; era Felix un mascul batrin cu o laba rupta intr-o infruntare cu ursul.

Felix si perechea lui Berna doi ciini de o eleganta rara, paznici de nadejde ai cabanei, cuminti si ascultatori dar si curiosi fara a deranja pe cineva.

Apoi a aparut Sira-o catelusa din aceiasi rasa, jucausa si zapacita, rozind tot ce prindea in raza vizuala.

Sira,o catelusa cu o vitalitate si o energie debordanta greu de stavilit.Dupa disparitia Bernei si a lui Felix datorata unei toxinfectii alimentare, a fost adus Max perechea Sirei.
Amindoi foarte alintati dornici de mingiieri, unul mai cersetor ca celalalt, dar simpatici si dragalasi.Ei sint noii aparatori ai cabanei.

Timida si sofisticata o gasim pe Bufni-pisica.O demna exponenta a rasei ei, e o pisica frumoasa si cuminte, dornica de mingiieri si stat in poala la caldura, dar si circumspecta cu persoane care nu sint tocmai pe placul ei.

Ea este sefa zonei adiacente salii de mese,pitita discret intr-un coltisor vine usor daca simte ca se lipeste de ceva mincare de la vreun turist, sau ceva mingiieri.

Bufni se aventureaza rar pe afara din cauza conflictului cu Sira; de, antipatii ancestrale.Max nu prea o baga in seama pe Bufni, el e mai pacifist de felul lui.

Intr-o seara de iarna am luat-o cu mine in camera, a venit , a inspectat terenul, s-a spalat bine-bine si a luat un coltisor de pat sa nu ma deranjeze si asa am dormit amindoi linistiti.

In anexa cabanei undeva intr-un pod mai locuieste un motan de rasa, dar nu e de vazut decit foarte, foarte rar si daca ai mare noroc, e sperios si nu iese decit noaptea sau cred cind nu simte pe nimeni.L-am surprins intr-o seara, pe un acoperis, de abia am reusit o poza.

Si incet-incet se lasa seara si mergem la culcare, la caldurica sobei de teracota lasind in urma oboseala de peste zi ,zimbind la amintirea celor vazute peste zi.Noapte Buna!