Jurnal de ...odihna din 2 parti

Din doua parti pentru ca povestea are doua faze distincte la distanta in timp.Si pentru ca am vazut cum o cabana a renascut "din propria cenusa",bineinteles cu multe eforturi umane si mai ales financiare.

Daa,off am obosit: vreau la munte! Ok dar unde? Parca tot in Crai (Piatra Craiului) dar intr-un loc mai izolat si linistit as vrea.

Hmm in Sirnea oare? Nu, lasam pe altadata.Aaa la Satic (com. Podul Dimbovitei jud. Arges) ca am mai incercat cu ani in urma si n-am reusit.I-a sa vedem la cabana Cascoe ; cam putine informatii, hopaa s-a deschis pentru turisti fosta cabana de vinatoare din valea lui Ivan.Gata acolo ma duc!

Am plecat la drum; valea Prahovei nimic nou, Podul Dimbovitei-de aici incepe aventura! Atentie sa nu ratezi intersectia! Aha spre cabana Cascoe, pe aici! sper sa nu ma intimpine Saticul cu ploaie si noroi pina la git si gropi ca data trecuta. Da e binisor, gropi sint dar nu mai e asa noroi.

Super peisajul!

Am ajuns la hidrocentrala,mai e putin acum incepe drumul prin munte.E bunisor,loganul urca fara prea mari probleme.Gata am ajuns!

Uaaau frumos! Liniste, aer curat, vremea bunisoara.Ma intimpina nea' Gogu-cabanierul.Un adevarat om de munte; incet-incet aflu ca e cabanier de multa vreme,si povestea cabanei.In vechime a fost conac boieresc si valea in care se afla Saticul era plina numai de mosii de boieri. Revenind la cabana pe timpul lui nea' Nicu a fost cabana de vinatoare, unde venea tovarasul cu elicopterul si apoi era dus la acest

foisor (cu Aro in ciuda distantei cabana-foisor de 100m) de unde impusca ursii momiti cu merele culese din curtea cabanei.Revenind in zilele noastre,cabana a fost retrocedata dupa lungi procese fostului proprietar, care intre timp a decedat inainte sa-si vada visul implinit.Dupa cum imi explica nea' Gogu tenacitatea sotiei proprietarului a facut ca retrocedarea sa aibe loc.De abia am deschis pentru turisti si avem multe de facut imi spune cabanierul.In cabana cum a lasat fostul proprietar-cam saracacios dar curatel.

Dupa un somn bun si odihnitor hai sa vedem ce e prin zona, imi propun doua obiective: ''La Prepeleac'' si ''Ceardacul Stanciului''.

Deci imi pun echipamentul si la drum!

Las in urma foisorul si intru in padure.

E cam greu urcusul dar merge. Am ajuns la crucea granicerului cazut la datorie in 1912.

De aici fac dreapta prin padure,multe serpentine apoi iar dreapta putin catarat si am ajuns ''La Prepeleac"
Cam asa se vede de aici, de sus, lumea.

Buun acum spre Ceardac.Uitee liliac salbatic!

       

Se vede Ceardaaacul!                                                                                                                                  

                                                                                                                                  

                                                                                                                               

Companion pe tot drumul am avut un ciine turistic cum le spun eu-catelusa de la cabana.

Si o poza de vreme buna.                                                                                                                             

                                                                                                                           

 Cam asta a fost partea I.Urmeaza... logic partea a-II-a,dar dupa un scurt intermezzo(ce ti-e si cu neologismele astea).Dupa o scurta vizita la citeva luni distanta vad cabana decapitata si in lucrari mari de renovare.

Dupa alte luni ma gindesc sa revin la cabana: i-l sun pe nea' Gogu care-mi spune ca n-o sa mai recunosc cabana.

Plec la drum,hotarit sa merg pe alt drum decit valea Prahovei cea batatorita.Dupa ce intru in jud. Braila vad un rasarit care-ti taie rasuflarea!

Ajung in Ploiesti,acum incepe noutatea drumului pentru mine sa ajung la Tirgoviste.Fara probleme trec si de  Tirgoviste dupa ce era sa-mi rup masina in gropile tirgovistene noroc ca restul drumului pina la destinatie a fost foarte bun.Surpriza! Drumul prin Satic drept si fara gropi uaaau!Ajung la cabana, intradevar mare surpriza; frumos! Lume multa veselie vad si chitari.Se lasa cu cintari imi sopteste nea' Gogu ''o sa-ti placa".

  

Si inauntru la fel de frumos.Acum e super cabana!"Ti-am spus eu ca n-o s-o mai recunosti" ma imbie cabanierul."Asa e nea' Gogu"!

Si baia cu apa curenta, dus cu apa calda de la un elegant boyler din inox cu lemne.Baia nu este o noutate, era si cind fusesem prima data.

Apoi chitari, voie buna frumos!Pentru a doua zi imi gasesc parteneri de plimbare.Somn.Dimineata ma trezesc reconfortat de somnul de la munte in aer curat si plec la drum cu colegii de cabana, pe traseele pe care le facusem cu citeva luni in urma, de placerea drumului si pentru reobisnuirea muschilor cu efortul necesar pe munte, dar mai ales pentru antrenament pentru urcarea in creasta care era in planul acestei iesiri la munte, obiectiv pe care-l ratasem data trecuta.

Ajungem "La Prepeleac" facem o pauza, o poza de grup si ne continuam drumul spre Ceardac.

Frumoasa vreme!Se lasa seara care ne prinde in fata gratarului la ciuperci fripte si ceva carne cum a avut fiecare, o bere si voie buna cu nelipsitele povesti despre munte si toate celelalte. Dimineata ne luam ramas bun, colegii mei plecind acasa, eu ramin cu nea' Gogu, cateii, gainusa si cocosul aferent.Se asterne linistea si odihna cea mult asteptata.

Oooo ce tirziu m-am trezit!E 7:30! Repede beau ceaiul,maninc,ma echipez,informez cabanierul ca ma duc in creasta si pe la 8:30 pornesc la drum.Urmat indeaproape de catea si cei trei pui ai ei. Aproape de  "Prepeleac" cateaua renunta neputind urca pe stinca,cei mici nu.Stam un pic ne relaxam si mincam ceva.

Urmeaza atacul final,incerc sa trimit cateii inapoi fara sanse.

Am ajuns!In sfirsit am atins creasta din versantul vestic al Pietrei Craiului.

Imagini fara comentarii.

Si cabana vazuta de sus.                                                                                                                              

Acum daca tot e timp si e frumos afara, hai sa caut refugiul pe care nu l-am gasit in incursiunea trecuta in creasta.Incet la vale pe versantul estic,se vad semne din pietre;sint pe drumul cel bun!

Am gasit refugiul!Victorie!

Iau o pauza mai mare, incluzind si realimentarea ma bucur inca o data de gasirea refugiului si plec inapoi in creasta.Aproape cind sa ajung;Surprizaaa!

Sint norocos!Ce mai,e a treia oara cind ma intilnesc cu ele in creasta!Se uita la mine,mai apar doua din care una e pui, incerc sa ma misc cit mai putin scotind teleobiectivul.Ele ma recompenseaza cu detasare, asa ca ma apropii usor de ele facind o gramada de poze superbe!

Gata am ajuns in creasta, suratele caprite pleaca in drumul lor, iar pentru mine urmeaza partea cea mai neplacuta a traseului;COBORIREA! Nu-mi place sa cobor dar o data ce urci din pacate trebuie sa si cobori.Asta e.

Ajung in sfirsit la cabana, fericit ca am reusit sa-mi ating tinta si chiar foarte mult in plus.Cam asta a fost incursiunea la munte,una cu multe surprize placute.In speranta ca nu v-am plictisit va astept la noi povesti.